ORF Radio Interview 1986-07-09
Current language: Romanian, list all talks in: Romanian
Interview: Shri Mataji Talks about Her Early Life. Vienna (Austria), 9 July 1986.
Reporter : Putem începe cu copilăria Dumneavoastră?
Shri Mataji : Da.
Reporter : Puteți să descrieți puțin împrejurările în care ați crescut?
Shri Mataji : Familia Mea?
Reporter : Da.
Shri Mataji : Aparțin unei familii de oameni foarte luminaţi. Tatăl Meu a fost lingvist și era expert în 14 limbi. Cunoştea în jur de 26 de limbi şi a tradus chiar Coranul în hindi. În acea perioadă, mama Mea a primit distincții în domeniul matematicii. Amândoi au fost oameni foarte educați și luminați. Înainte de a Mă naşte, mama a visat ceva ce nu şi-a putut explica, iar după acest vis a avut marea dorinţă de a merge să vadă un tigru în câmp deschis. Tatăl Meu era un vânător iscusit; tigrii erau o ameninţare în zona în care locuiam, o regiune de deal numită Chhindwara. Acolo domnea un rege care era foarte interesat de tatăl Meu. Într-un fel sau altul, i-a trimis o scrisoare în care spunea că a apărut un tigru foarte mare, şi toți erau îngroziți că ar putea mânca oameni. Așa că tatăl Meu a dus-o pe mama în acel loc. Și stăteau în ceea ce numim noi „machhan”, un adăpost construit pentru oameni în vârful unui copac, de unde aceștia puteau să tragă foarte bine. Și apoi mama Mi-a spus că un tigru imens, cu adevărat imens, foarte frumos, a apărut pe câmp. Iar ea a simțit o dragoste extraordinară pentru acel tigru. Era o noapte cu lună plină și a simțit o compasiune deosebită față de tigru. De aceea, când tata a ridicat puşca să tragă, ea l-a oprit şi nu i-a permis să împuște tigrul. Iar tigrul a plecat şi nu s-a mai întors niciodată în acea pădure. Asta l-a făcut pe tatăl Meu să se gândească - deoarece el însuși era un suflet realizat - că trebuie să fie cineva numită Zeiţa Durga, căreia îi plac foarte mult tigrii, cea pe care avea să o nască mama Mea, pentru că simptomele erau mai degrabă ciudate ca o doamnă să dorească să vadă un tigru.
Aşa că a întrebat-o pe mama: „Eşti mulţumită acum?”, pentru că se luptau cu arma. I-a spus: „Este Durga cea care se află în pântecul tău, de încerci să protejezi tigrul?” Ea a răspuns: „Da, da, așa că opreşte-te. Nu-ți voi permite!” Au fost multe astfel de incidente în viaţa Mea pentru că sunt dintr-o familie creştină, protestantă, iar când M-am născut, mama n-a simţit nicio durere și pur şi simplu M-am născut, nici ea nu ştia cum, și nu aveam sânge pe corp, nimic, eram complet curată. De aceea Mi-au dat numele Nirmala. Dar bunica a spus că ar fi trebuit să fiu numită Nishkalanka, însemnând „cea fără de pată”, însă acesta era nume de bărbat. Atunci au spus: „Bine, o vom numi Nirmala, însemnând acelaşi lucru, Imaculată”. Toate aceste incidente... iar tata fiind un suflet realizat, a simţit vibraţii extraordinare venind de la Mine, a simțit că viaţa Mea va fi una măreaţă şi că voi face ceva important în timpul ei. Nu ştiu de ce, nu ştiu dacă a visat sau a înţeles asta, dar îmi amintesc că de câte ori îmi vorbea, obişnuia să-Mi spună: „Trebuie să găseşti o cale de a da Realizarea în masă” - tot timpul.
Așa cum v-am spus, era un erudit în multe domenii, şi un om foarte citit, așadar Mi-a dat o educaţie bună în religie, în diferite religii şi de asemenea, o bună educaţie în privinţa fiinţelor umane, a problemelor lor, de ce reacţionează aşa, de ce nu se îndreaptă către Dumnezeu, de ce sunt ipocriţi. Discuta cu Mine tot felul de lucruri. Ştia și despre Kundalini, dar nu prea mult. Desigur, când M-am născut Eu însămi știam despre Kundalini. Ştiam totul despre Ea din fragedă copilărie. Aşa că eram foarte conștientă, extrem de conștientă, dar nu ştiam cu cine să vorbesc pentru că, vedeţi, oamenii nu aveau această cunoaștere. Nu puteam vorbi oricui despre asta. Deci eram privită ca o persoană foarte veselă şi în acelaşi timp foarte serioasă, foarte profundă. Și apoi, fiind copil, am început şcoala. Deși nu eram foarte interesată de studii, obișnuiam să învăț foarte bine. Dar citeam cu mare interes despre viaţa marilor personalități, astfel de lucruri. La o vârstă foarte fragedă l-am citit pe Bernard Shaw. Când cei de vârsta Mea citeau Marile Speranţe, Eu îl citeam pe Bernard Shaw. Dar așa cum am spus, nu eram interesată de un anumit tip de lectură, de anumite cărți, pentru că le consideram copilăroase şi nu găseam nimic interesant în ele. Apoi i-am spus tatălui Meu că trebuie să studiez medicina. A întrebat: „De ce?”. „Pentru că va trebui să le vorbesc doctorilor”. A spus: „Va trebui să le vorbeşti doctorilor?” „Da”, i-am răspuns.
Dar s-a întâmplat ca în copilărie, în jurul vârstei de 7 ani - tata era membru al Congresului se alăturase Congresului când aveam cam 4 ani. Avea un stil de viaţă foarte occidental, toate costumele lui erau croite la Londra, aveam guvernante și astfel de lucruri. A renunțat la tot şi a devenit un adevărat indian, începând să ducă o viaţă de martir. Apoi ne-a făcut să studiem limbile noastre, sanscrita... M-a trimis să învăţ într-o şcoală indiană şi nu într-una misionară pentru că misionarii erau foarte aspri. Ne-au dat afară din şcoală când tata s-a alăturat Congresului. Erau complet împotriva noastră. Apoi s-a întâmplat ca la vârsta de 7 ani, să merg cu tatăl Meu la Mahatma Gandhi. Locuia la aproximativ 70 de mile [110 km] de noi. Era prima dată când Mă ducea la el, iar Gandhi M-a plăcut foarte mult. I-a spus: „Lasă copilul cu mine”. Nu îmi luasem haine, dar am rămas acolo; apoi tata Mi-a trimis tot ce aveam nevoie. Gandhi M-a îndrăgit foarte mult, deși eram doar o fetiţă, înţelegând că este ceva deosebit în legătură cu Mine. În mod surprinzător Mă consulta uneori în probleme foarte serioase. De exemplu, într-o zi a dorit să îmbunătățească cartea de rugăciuni, aşa că M-a întrebat: „În ce ordine să le așez?”. I-am spus în ce ordine să le pună, iar el le-a aranjat în acel mod.
Obişnuiam să Mă întorc la şcoală, și apoi din nou la Gandhiji, în fiecare an. Mă numea Nepali. El Mi-a dat numele Nepali. Toată lumea obișnuia să-Mi spună Nepali pe atunci. Apoi am crescut fiind foarte apropiată de el. Era foarte, foarte bun cu copiii, dar altfel, un om extrem de strict, cu sine însuşi şi cu ceilalţi, foarte sever, un om care impunea disciplina. Îi punea pe toți să se trezească la 4 dimineaţa, să-și facă baia şi să fie gata pentru rugăciunile de dimineaţă de la ora 5. Obişnuia să meargă foarte repede și Eu am învățat asta de la el. În compania lui trebuia să mergi repede. Era o persoană plăcută şi extrem de iubitoare și Mă asculta pentru că, vedeți, eram un copil. Presupunând că îl forțam să mănânce mai mult, râdea şi accepta. O persoană foarte bună. Dar cu ceilalţi era foarte strict şi obișnuiam să-l întreb: „De ce eşti atât de strict cu toată lumea?” Îmi spunea: „Tu eşti doar o fetiţă, dar te trezești de dimineaţă. Ei de ce nu se pot trezi?”, „Sunt mică, de aceea mă trezesc. Ei sunt mari şi de aceea nu pot”. Așa stăteam de vorbă.
Apoi tata a fost închis, mama și ea a fost închisă de cinci ori. Tata a fost la închisoare de două ori, o dată pentru vreo doi ani şi jumătate... şi el era singurul care întreținea familia. Noi provenim dintr-o veche familie regală numită Shalivahanas, care are și un calendar în India. Atunci când l-au luat pe tatăl Meu la închisoare, a trebuit să ne părăsim casa şi să trăim în colibe, am avut tot felul de probleme; dar nu a contat. Și Eu am fost hărţuită pentru că am ajutat multe persoane. M-am alăturat foarte serios mișcării din anii ’42, devenind liderul tinerilor. M-am gândit că până când nu adopt o atitudine hotărâtă, nu vom reuși nimic. Nu este frumos să spun cum M-au torturat, ce Mi-au făcut, dar M-au torturat cu adevărat. Aveam doar 19 ani pe atunci. A trecut, totul s-a terminat; și după aceea tatăl Meu a mers la închisoare din nou, iar când s-a întors, a fost ales membru în Adunarea (legislativă) Centrală, mai târziu, în Adunarea Constituantă și ulterior, în Parlament. Fratele Meu a fost şi el, membru al Parlamentului, mai târziu. A fost, de asemenea, ministru de Cabinet, până nu de mult. Un alt frate este judecător la Înalta Curte din Bombay. Toţi sunt bine, în ciuda faptului că părinţii noștri ne-au neglijat într-un fel, dedicându-și vieţile pentru ţară. Dar, vedeți, asta nu ne-a împiedicat niciodată să studiem şi am ajuns foarte bine.
Când am aderat la mişcarea din ’42, am fost exmatriculată de la colegiu. M-au dat afară şi a trebuit să Mă duc să studiez la alt colegiu, departe de casa Mea, în Punjab. Acolo am studiat doi ani. Am studiat științele, apoi am studiat medicina. Nu am terminat studiile medicale, deoarece curând au izbucnit revoltele din ’47. Colegiul a fost închis și nu am mai continuat pentru că ceea ce voiam să ştiu, aflasem. Așa că nu am simțit nevoia să merg mai departe şi M-am căsătorit. Probabil ați auzit că soţul Meu este secretarul general al Organizaţiei Maritime Internaţionale. A deținut poziţii foarte înalte. A fost secretarul lui Lal Bahadur Shastri, care a fost prim-ministru; un alt om extraordinar, dar care nu a trăit mult. Dacă ar fi trăit, cred că lucrurile ar fi stat altfel în ţara noastră, pentru că el a fost pe de-a-ntregul un adept al lui Gandhi și a trăit ca o personalitate ideală conform ideilor lui. Şi aşa viaţa a mers înainte.
Dar fiinţa interioară căuta în continuare calea şi metodele de a da Realizarea în masă. Tatăl Meu Mi-a spus: „Până când nu elaborezi această tehnică de a da Realizarea în masă, nu vorbi despre religie. Nu lăsa pe nimeni să ştie că ai această cunoaștere, pentru că Te vor crucifica sau...” Era mai degrabă îngrijorat că oamenii nu vor înţelege, că nu are niciun rost să scriu o altă Biblie sau Gita. „Înainte de orice, trebuie să le dai Realizarea. Dacă își vor primi Realizarea, atunci ei vor înțelege că este ceva acolo, în legătură cu această conștiință umană”. De exemplu, obișnuia să facă o analogie: presupunând că te-ai născut la etajul 10 şi toată lumea e la parter, trebuie să-i faci să urce cel puţin două etaje, ca să-şi dea seama că există ceva deasupra, altfel nu are rost să vorbeşti despre asta. Spunea că aceasta a fost greşeala sfinţilor şi a încarnărilor, că nu au înţeles că aceşti oameni sunt încă la parter, că încă nu au intrat în clădire; de aceea îmi spunea că trebuie să fiu atentă ca în primul rând, să le dau oamenilor Realizarea.
Deci am căutat căi şi metode, lucrând în interiorul Meu, prin propriul stil de meditaţie, astfel încât să rezolv toate permutările şi combinaţiile. De exemplu, dacă întâlneam o persoană, Mă uitam să văd ce probleme avea, în ce fel puteau fi depăşite. Încercam să studiez acea persoană în interior. Și pentru a afla aceste lucruri, am fost la mulţi guru, dar am descoperit că erau de fapt mari ipocriţi. Am văzut atât de mulţi din aceşti guru. Pe mulți dintre ei văzându-i, am fost surprinsă de ipocrizia lor, avizi de bani și așa mai departe. Am fost și la Rajneesh să-l văd. Mi-a spus că ar trebui să vin la programul lui. Nu ştiam ce fel de om este, pentru că vorbea de Gita şi de alte lucruri mari. M-am gândit că poate ştie ceva despre asta. M-am dus acolo, dar soţul Meu Mi-a spus: „Nu, nu te las să mergi în tabăra lui”, aşa că a aranjat un loc pentru Mine unde să stau. Am mers acolo și am putut să văd tot ce se întâmpla, și aceea a fost ziua în care, într-un fel, M-am decis să deschid ultima chakră, și așa a fost deschisă.
Și am văzut energia Kundalini, care este Forța Primordială în noi, care este Duhul Sfânt din interiorul nostru, ridicându-se şi deschizându-se ca un telescop. Și apoi am văzut totul deschizându-se şi o imensă ploaie torenţială de grație divină, a început să curgă din capul Meu peste tot și am simțit că nu mai eram acolo, că este doar graţia divină și nu mai există nimic altceva. Am văzut totul întâmplându-se. Dar am fost uimită când M-am dus la Rajneesh, să-Mi iau rămas bun înainte de a pleca, că nu realizase nimic din ceea ce se întâmplase. Am fost surprinsă. Mi-am spus: „Omul ăsta nu ştie nimic despre Dumnezeu”. Și atunci am descoperit că erau cu toţii ipocriţi și mincinoși. Deci aceasta s-a întâmplat în 1973 pe 5 mai, în 1970 pe 5 mai, şi imediat după, am ținut un discurs foarte important, în Jahangir Hall, o sală foarte mare, unde au venit mii de oameni. Le-am spus foarte deschis că toți aceşti guru sunt escroci şi ipocriţi. Unii dintre ei sunt demonici, alţii sunt diabolici. Le-am spus numele lor, totul. Le-am spus: „Nu vă apropiaţi de ei”. Erau acolo şi câţiva străini, și mulţi alţii, cărora le-am spus aceste lucruri foarte clar, iar ei s-au speriat spunând că n-ar trebui să vorbesc așa, că acești guru vor veni să Mă ucidă. Le-am spus: „Să vină.”
Dar nimeni nu a făcut nimic, nici măcar nu s-au dus la tribunal. Și astfel, vedeți, au încercat să-Mi păteze numele. Au plătit bani ziarelor să publice articole împotriva Mea pentru că am spus că nu pot lua bani pentru ceea ce fac. Au crezut deci, că vreau să-i prejudiciez spunând așa ceva, că nu ar trebui să ia bani în numele lui Dumnezeu. Dacă sunteți angajați undeva puteți lua bani, dar munca lui Dumnezeu nu este o slujbă. Și lupta a început din ziua în care am început să dau Realizarea. Am început cu o doamnă care și-a obținut prima Realizarea. Apoi au fost cam 12 persoane care și-au primit Realizarea. În doi ani și-au primit Realizarea doar aproximativ 14 persoane. Apoi treptat, după cele 14 persoane, mulți alţii au început să-și primească Realizarea. Dar am început de asemenea, să vindec oameni, pentru că asta ajuta mult. Apoi soţul Meu a fost ales în acest post şi a trebuit să mergem la Londra. Când am venit la Londra, am avut un program în Bhartiya Vidya Bhavan. Însă indienii din străinătate nu prea sunt interesaţi de Dumnezeu, sunt interesaţi mai mult de bani. Aşa că niciunul dintre indieni n-a rămas. Au plecat cu toții. Numai străinii au rămas, în jur de 7 hippioți. Aşa că a trebuit să lucrez pe ei. Am lucrat pe ei timp de patru ani pentru a le da Realizarea. A fost foarte dificil. Ficatul le era afectat, erau bolnavi, creierul complet terminat - timpuri teribile.
Dar din când în când obișnuiam să merg în India. Îmi continuam munca acolo. Stăteam cam trei luni în India. Am început să dăm Realizarea în sate, și surprinzător, în special în zona în care au domnit strămoşii Mei, mișcarea a luat o mare amploare. Și atunci am început să luăm persoane din India. Apoi au venit persoane din Australia în India și așa am început munca în diverse direcții. Apoi treptat lucrurile s-au îmbunătăţit şi oamenii au descoperit că aceasta este modalitatea prin care ne putem transforma. Mulţi oameni care luau droguri sau erau alcoolici, care erau nebuni sau aveau cancer, s-au simţit mai bine, s-au vindecat și toți au înțeles că Sahaja Yoga este ceva foarte important. Acum, când călătoresc în toată lumea - vedeți, la început soțul Meu obişnuia să plătească totul. Oriunde Mă duceam trebuia să plătească orice cheltuială pentru Mine. Apoi, treptat, Sahaja Yoghinii au început să-Mi plătească drumul, dar în rest, nu trebuie să plătească pentru nimic altceva. Aşa ne-am început munca. A fost o opoziţie puternică și jurnaliștii nu ar înțelege niciodată pentru că nu era, cum se spune, ceva senzaţional nimic care să entuziasmeze. Dar într-un fel, este ceva măreţ pentru că dacă este soluţia pentru întreaga lume, atunci ar trebui încercată.
Apoi au venit la Sahaja Yoga oameni foarte mari - cum ar fi, de exemplu, judecătorul Înaltei Curţi de la Haga (Nagendra Singh), care e acum preşedinte, şi care a judecat cazul statului Nicaragua - el și mulţi avocați şi membri ai baroului. Avem aici un avocat pledant din Algeria şi câțiva doctori care au preluat sarcina şi au început să Mă ajute la propagarea Sahaja Yoga. Dar în Occident a fost o sarcină foarte dificilă. Bineînţeles, în India s-a extins foarte repede la sate, dar orășenii din India sunt şi ei occidentalizaţi şi au o minte mult prea analitică. Nu prea cunosc trecutul Indiei, nu ştiu nimic despre moştenirea noastră, nu știu că avem propria Kundalini și astfel de lucruri. Dar unii oameni ştiu despre Realizarea Sinelui. Toți falșii guru nu au putut rămâne în India pentru că nimeni nu i-ar fi acceptat, aşa că au fugit peste hotare. Și asta a fost o binecuvântare pentru Mine, pentru că nu a trebuit să Mă lupt cu ei. Totul a început să meargă, iar oamenii au văzut că Sahaja Yoga îi ajută în toate aspectele şi atâtea miracole au avut loc în viețile lor. Așa s-a stabilizat Sahaja Yoga în mare măsură. Dar totuşi, aş spune că nu am fost până acum în anumite ţări, iar în Occident, trebuie să spun, mai sunt încă multe de făcut. Pentru că în orice loc încep ceva, primul lucru pe care Mi-l cer este să vindec oameni și să-i ajut în tratarea laturii fizice. Ei bine, dacă aș da mai multă atenţie acestui lucru, atunci principala activitate ar fi să-i transform pe toţi în doctori. Neglijând acest aspect, devii nepopular. Ei gândesc: „Oh, nu empatizează” şi tot așa. Dar acum oricare dintre ei poate vindeca, oricare dintre ei. Eu nu mai vindec direct pe nimeni. Dar acest lucru nu le place. Vor ca Eu să fiu acolo, egoul lor să fie flatat şi astfel de lucruri. Destul de dificil.
Dar vedeți, noi nu organizăm alegeri ca să încercăm să-i mulţumim pe alţii. Oricare ar fi realitatea, dacă o persoană are inteligenţă, inteligenţă pură, poate vedea că aici este ceva foarte diferit, și pentru aceasta trebuie înţeles că nu poţi, nu poți forţa pe nimeni să-şi primească Realizarea. În acelaşi fel nu Mă puteţi forţa să vă dau Realizarea pentru că dacă nu merge, nu merge. Este o forţă atât de vie. Iar asta îi face pe unii să se supere foarte repede. Simt că odată cu revoluţia industrială în Vest, oamenii probabil şi-au pierdut rădăcinile. Sunt atât de confuzi! Cu toţi aceşti guru care au venit aici și care îi derutează şi tot felul de lucruri noi, nu mai ştiu unde să caute. Până când nu vă veţi desăvârși evoluția, până când nu veţi atinge starea de înţelegere absolută, haosul va persista. Deci trebuie să încercați să atingeți acea stare. Dar trebuie să înţelegeţi că nu puteţi plăti pentru ea, și de asemenea, că este lipsită de efort. După ce obțin Realizarea mulți se simt atât de mulțumiți încât uită de ea. Dar după aceea trebuie să știți cum să o dați și altora; așa cum însuși Christos a spus că lampa care luminează, nu o așezi sub masă. Așa că, deși am dat Realizarea la sute de oameni doar cinci sau șase dintre ei vin să ne ajute.
Dar și așa, trebuie să spun că s-au făcut foarte multe. În special în Austria; sunt foarte mândră de Austria. Cei din Austria nu Mi-au făcut probleme niciodată, iar în Austria avem oameni foarte buni, foarte echilibrați, foarte cumpăniți. Nu sunt extremiști, nu merg la extreme. Nu sunt fanatici. Sunt oameni cu judecată. Este așa un noroc că am venit în Austria, pentru că nu M-am așteptat vreodată ca în Austria să fie atât de mulți Sahaja Yoghini. Dar așa cum apa își găseşte calea, la fel se întâmplă și cu Sahaja Yoga; și așa am venit în Austria. Nu am fost în Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda. Am vizitat acele locuri datorită slujbei soțului Meu, dar nu am început încă ceva acolo. Acum avem 16 centre în Australia și Australia este foarte dinamică în ceea ce privește Sahaja Yoga. Avem acum școli acolo. Sahaja Yoghinii au înființat școli și profesorii sunt foarte manieraţi și vizionari și au foarte multă grijă de copii. Autoritățile guvernamentale au trimis inspectori care au observat că ceea ce profesorii susțin, este exprimat în comportamentul lor. Ne-au dat deci aprecieri pozitive. Dar cea mai mare realizare este că Universitatea din Cambridge a acceptat Sahaja Yoga, ca temă de cercetare, printr-un anume Dr. Lee. Dr. Lee a luat Sahaja Yoga ca temă de cercetare la Cambridge. Este deja doctor.
Un alt lucru remarcabil este acela că Universitatea din Delhi a acceptat ca medicii să-și poată obține PhD, sau doctoratul, cu o lucrare despre Sahaja Yoga, și să obțină cel mai înalt titlu, acela de Doctor în Medicină. Poate mai târziu vor permite şi altora să facă asta. Aceasta este partea medicală. În agricultură am făcut chiar Eu foarte multe cercetari. Avem pe cineva aici, un expert în agricultură, care a făcut o mulţime de cercetări și a descoperit că folosind vibraţiile, după ce primești Realizarea, dacă vibrezi apa şi uzi plantele cu ea, poți obține uneori chiar și de zece ori mai multă producție. Asta au făcut în India la una din Universitățile agricole. Dar și aici au descoperit că vibrațiile produc o diferență enormă în creșterea plantelor, față de metodele obișnuite. Un alt lucru pe care l-am descoperit în agricultură, este acela că dacă folosești vibrațiile, chiar și o vacă obișnuită poate da mai mult lapte. Dar laptele de la vaci hibride nu este bun pentru creier, pentru că persoana care consumă lapte hibrid devine și ea hibridă, adică creierul devine puțin confuz. Așa că este mai bine să ai lapte pur de la o vacă, care nu a fost supusă la astfel de experimente. Chiar și mâncarea dacă este hibridă nu este foarte bună pentru oameni, deoarece ne afectează nervii. Dar nu putem folosi nici semințe obișnuite pentru că sunt secătuite și nu se pot reproduce. Dar atunci când le vibrăm dau o producţie foarte bună, uneori chiar mai bună decât cea a semințelor hibride, iar mâncarea are un gust foarte bun și nu ne dă complicaţii. Deci aceasta poate ajuta agricultura din India, iar guvernul ne-a alocat mult teren pe care vom experimenta acum. Vom începe experiementele acolo pentru a arăta cum putem folosi vibrațiile. Dar sunt Sahaja Yoghini fermieri care au făcut multe în acest sens, și au descoperit că până și animalele și culturile, totul este ajutat foarte mult de vibrații. Deci ele îmbunătățesc viața oamenilor.
Pe de altă parte, avem și o latură socială. Avem căsătorii, căsătorii internaționale. Organizăm căsătorii între oameni din țări diferite. Se cunosc unul pe celălalt şi sunt împreună; pentru început, sunt împreună o lună și jumătate, alături de noi în tur. Ei se văd şi sunt stabilite căsătoriile lor. Am văzut că aceste căsătorii sunt foarte reușite. Nouăzeci și nouă la sută din căsătoriile noastre sunt reușite. Se întâmplă să avem și câte un eșec uneori, dar de regulă nu apar divorțuri. Câteodată, dacă căsătoria nu merge, cei doi pot divorța; dar de obicei nu se întâmplă. Iar copiii din aceste căsătorii sunt foarte inteligenți; și sunt născuți realizați, cel mai adesea. Deci sunt mai puține probleme în căsătorii și viața de familie se îmbunătăţeşte. Calitatea vieții este de mii de ori mai bună. Oamenii sunt foarte bucuroși, fericiți, nu se plâng, se bucură de viață și îi bucură și pe alții, împart bucuria lor cu ceilalţi. Deci...
Reporter : Pot să vă întreb ceva? Care credeți că sunt elementele principale în educația copiilor? Ce este important să dăm copiilor?
Shri Mataji : Vedeți, pentru început, dacă ei își primesc Realizarea, dacă îi aducem prima dată în punctul Realizării... dacă sunt născuți realizați nu sunt probleme, dar dacă li se dă Realizarea, atunci înţelegerea lor capătă un alt nivel. Ei devin Spiritul, deci respectul de sine este trezit. Comportamentul lor este plin de maturitate și demnitate. Vorbesc foarte matur, dau tot felul de soluții, și sunt persoane extraordinare. Dar trebuie să-i ghidăm corect, prin propriul nostru comportament, prin propriul exemplu. Copiii învață de la noi, din modul în care ne comportăm. Există anumite teste prin care ne dăm seama cum sunt. Descoperim dacă au anumite probleme fizice, le vindecăm. Dacă au probleme mentale, le vindecăm; dacă au alte probleme, probleme sociale sau de alt fel, încercăm să-i ajutăm. În principiu, dacă o ființă umană este în regulă în copilărie, atunci baza este bună, fundația este pusă. Să crești apoi un copil de calitate deosebită, nu este dificil. Apoi descoperim că sunt mari artiști, mari muzicieni; încep să cânte la vioară, spre exemplu, la o vârstă fragedă devenind foarte dinamici și modeşti totodată. Sunt foarte modești, cu respect de sine și bine crescuți. Atmosfera și modul în care lucrează sunt surprinzătoare.
Zilele trecute o doamnă M-a întrebat despre femei și i-am spus că puterea de mamă a unei femei este foarte mare. S-a simțit rănită; n-am vrut să spun că femeia trebuie să fie doar mamă. M-am referit la faptul că fiind mamă, are compasiune, este blândă, nu este agresivă ca bărbații. Este o calitate foarte mare, o mare putere în interiorul unei femei. Asta sugeram. Asta trebuie să câștigăm, nu să fim în competiţie cu bărbaţii, pentru că este o nebunie să acționăm în acest fel. Vedeți, trebuie să înțelegem că viața trebuie să ne dea bucurie. Viața trebuie să fie o binecuvântare, nu o suferinţă. Ne creăm propria nefericire prin idei false, prin conflictele din mintea noastră, prin proiecţii mentale, prin încăpăţânarea noastră, sau orice altceva. Toate aceste lucruri pot fi vindecate dacă practicați Sahaja Yoga, pentru că deveniți o persoană echilibrată, ponderată, înțeleaptă. Și atingeți starea de martor. Totul devine ca un spectacol, ca o piesă de teatru, și orice teamă dispare. Începeți să vedeți totul ca pe o piesă. Asta trebuie să realizeze o fiinţă umană.
Vorbim de pace, vrem să nu mai fie războaie, vorbim despre multe lucruri ca acestea, bomba atomică, una, alta - nimic nu va funcţiona. Numai transformarea fiinţelor umane va îndrepta lucrurile. Dacă fiinţele umane vor evolua, lucrurile își vor găsi rezolvarea. Nu doar atât, dar ei se vor bucura de binecuvântările vieţii. Noi, de fapt, pierdem esenţialul în absolut orice. O întrebare foarte importantă pe care oamenii ar trebui să și-o pună este: „Ce am obţinut din toate astea?” Doar un minut să ne oprim și să ne gândim.
Reporter : Care ați spune că este definiţia bolii, care este cauza bolilor?
Shri Mataji : Cauzele tuturor bolilor fizice, mentale, emoţionale, sunt dezechilibrele din noi, comportamentul nostru extrem. Spre exemplu, cancerul, putem lua exemplul cancerului. Cancerul este cauzat de activitatea excesivă a sistemului nervos simpatic. Acum, să spunem că o persoană este foarte tristă. Plânge, se vaită, tot timpul se simte vinovată și crede că e cea mai rea persoană născută vreodată, că are multe păcate, tot felul de lucruri lipsite de sens. Merge pe stânga spunem noi și ajunge în zona subconștientului colectiv. Și acolo așa-numita proteină 58 și proteina 52, în terminologia medicală, pe care noi le numim de fapt suflete moarte, există acolo și acaparează acea persoană, declanșând cancerul. Dar presupunând că printr-un mod oarecare vă puteţi îndepărta atenția complet de la aceste spirite, aducând-o pe centru, vă puteți vindeca. Deci este vorba de centrii subtili de energie din noi, care sunt în principal şapte la număr. Sunt mulți alții, dar șapte sunt principali. Dacă îi puteți însănătoși, scăpați de orice afecțiune fizică, de orice fel.
Reporter : Revenind la copilăria Dvs., puteți spune că părinții Dvs. v-au sprijinit foarte mult la învățătură și studii, este corect?
Shri Mataji : Da, da, bineînţeles. Vedeți...
Reporter : Este normal ca părinții să-şi ajute copiii ca în familia Dvs.?
Shri Mataji : În India toți părinții își ajută copiii. Chiar dacă...
Reporter : Pot studia orice își doresc?
Shri Mataji : Da, da, este adevărat. Dar, vedeți, în principal părinții sunt foarte buni cu copiii, foarte îngăduitori cu ei. Iar pentru ei, educaţia, creşterea copiilor, viața lor, sunt lucruri foarte importante. Noi știm că părinții sunt așa, deci depindem de ei, ei au grijă de noi și sunt oameni foarte înțelepţi. Ei sacrifică totul pentru noi. Deci, orice ne-ar spune, noi îl luăm ca pe un lucru bun, şi urmându-le sfaturile, nu am avut nimic de pierdut până acum. Copiii indieni când vin în străinătate, vorbesc mult mai puțin decât ceilalți copii. Sunt foarte ascultători și sunt bine crescuți. Noi nu avem probleme în adolescență, homosexualitate. Nici nu avem cunoștință de ele, pentru că suntem tot timpul atât de apropiați de părinţi. Ei ne veghează tot timpul. Nu avem probleme cu drogurile și altele. Doar în orașe apar pentru scurt timp și apoi dispar, deoarece părinții sunt tot timpul alături de copii. Locuim împreună cu părinții, cu întreaga familie. Și nu numai părinții ne sunt alături ci și toate rudele, toți oamenii din sat sau din oraș; toți se cunosc între ei. Avem un sistem social atât de unit încât în mod normal nu o luăm pe căi greșite și de asemenea nu devenim încăpățânați.
Reporter : Dar, ați crescut într-o familie creștină în India.
Shri Mataji : Da.
Reporter : În India nu este o situație normală, ca indienii să fie creștini.
Shri Mataji : Da, știu. M-am născut în mod deliberat într-o familie creștină pentru că personal, cred că protestanții sunt cei mai mari fanatici, fiind foarte sofisticați; fanatismul lor este în creier. Nimeni nu poate vedea că sunt fanatici, dar sunt foarte fanatici, cei mai mari din câți există. Dar părinții Mei erau oameni foarte luminați și ei L-au înțeles foarte bine pe Christos. Ieri v-am spus depre Pavel. Când am luat prima dată Biblia în mână, l-am întrebat pe tata: „Cine este acest Pavel?” Mi-a spus: „Este un intrus. Uită de el și nu citi ce a scris”. Vedeți, ei au înțeles aceste lucruri foarte bine. Iar tatăl Meu era un suflet realizat ca și Khalil Gibran - dacă-l citiți pe Khalil Gibran, a spus același lucru despre Pavel. Deci dacă ești o persoană iluminată, vezi esența oricărui lucru, în orice religie te-ai fi născut. Nu ignori nicio altă religie. Încerci să înveți despre alte religii și descoperi că esența este aceeași în toate religiile. Pentru ce să lupți? Și astfel nu aparţii niciunei religii ci aparţii tuturor religiilor. Asta se întâmplă. Dar trebuie să spun că părinții Mei au fost oameni foarte luminați și am fost foarte norocoasă să-i aleg ca părinți.
Reporter : Ați fost iluminată din copilărie, nu-i așa?
Shri Mataji : Ce-ați spus?
Reporter : Ați fost un copil iluminat?
Shri Mataji : Da, M-am născut iluminată.
Reporter : Dar nu v-ați simțit niciodată singură toți ceilalți fiind atât de diferiți?
Shri Mataji : Nu, nu, vedeți, dacă știi cum să împarți totul cu alții... De fapt am fost ca o mamă pentru toți, de mic copil. Când tata și mama au mers în pușcărie prima dată, aveam cred că cinci ani și jumătate. Aveam toate cheile casei în rochița Mea și îmi îndeplineam responsabilitățile ca o bunică. Niciodată nu M-am simțit descurajată. Viața Mea este în întregime foarte colectivă. Prin temperament sunt extrem de colectivă. Pot trăi oriunde, pot dormi oriunde. Pot trăi în junglă. Pot să... Nu am nicio astfel de problemă. Sunt extrem de colectivă. Prin temperament nu sunt exclusivistă; și asta de mic copil. Am fost foarte prietenoasă cu toți oamenii din zona în care locuiam, iar mama era cunoscută ca „mama Nirmalei” tata ca „tatăl Nirmalei”, așa că spuneau: „Ne-am pierdut identitatea datorită Ei”. Deci am fost foarte prietenoasă. Nu M-am simțit niciodată singură. Nici când sunt doar cu Mine nu Mă simt singură. Mă bucur foarte mult când sunt cu Mine însămi.
Reporter : Referitor la timpul petrecut în ashram cu Gandhi, puteți menționa una, două amintiri relevante despre el?
Shri Mataji : Oh, Gandhiji a fost un om extraordinar, de la care aveai multe de învățat. În primul rând nu era deloc ipocrit și nu era ca aceşti politicieni din aceste timpuri moderne, care una spun și alta fac. Era foarte deschis și întotdeauna se supunea singur la teste și obișnuia să mărturisească imediat dacă făcea vreo greșeală. Îmi amintesc o întâmplare foarte deosebită. Eram un copil pe atunci. Aveau o adunare și noi, fetele, stăteam acolo, oferindu-le apă și alte lucruri. Toate personalitățile erau acolo, cum ar fi Jawaharlal Nehru sau Maulana Azad. Toți acești oameni erau acolo. Discutau ceva și dintr-odată Mahatmaji a spus: „Este foarte târziu. Vom lua prânzul aici”. Iar ei au răspuns: „Da, da vom lua prânzul aici”. Au trebuit să meargă la casa de oaspeți, care era departe. Mahatmaji a întrebat de Baa, soția lui, dar ea era plecată. Aşa că s-a ridicat; avea mereu cu el cheia de la magazie. A deschis magazia și i-a chemat pe cei care erau de serviciu la bucătărie, să cântărească totul pentru câte persoane erau, toate alimentele. După ce au cântărit totul și cantitățile au fost stabilite, a pus cheia înapoi și a venit și s-a așezat lângă ceilalți. Atunci ei i-au spus: „Bapu, nu am știut că trebuie să faci atâtea, să mergi atâta drum și să cântărești totul pentru noi”. Nu a luat mult timp, poate cincisprezece minute, dar totuși. El le-a răspuns: „Dar ce credeați? Acesta este sângele țării mele. Nu pot permite să fie irosit”. Acesta este semnul că un om înțelege valoarea banului public. Era parte integrantă din ființa lui. Dar cei care l-au văzut au simțit şi ei că acest om trăiește absolut ca un ascet, în sensul că nu s-ar atinge de banii publici. Și asta este un factor cheie pentru toți liderii. Dacă atenția lor nu este pe bani, ci este dincolo de acest aspect, numai atunci oamenii îi vor respecta; altfel nu este nicio șansă. Dar în zilele noastre, în fiecare țară există atât de multă corupție, ipocrizie, încât ești cu adevărat șocat.
Reporter : Care credeți că este motivul corupției și instabilității politice?
Shri Mataji : Ignoranța. Este ignoranța. Ei cred că având bani sau o poziție înaltă, sau având renume, vor fi fericiți. Nu vor fi fericiți. Doar egoul le va fi flatat. Când egoul este ușor rănit, persoana va fi nefericită. Deci va pendula tot timpul între fericire și nefericire. Dar când înțelege că Spiritul este sursa bucuriei, atunci nu îi mai pasă de bani, de nimic altceva. Nu îi este teamă de nimic; trăieşte precum un lord. Este un lord, nu are nevoie de nimic. Cel care este lord nu dorește nimic. De exemplu, așa cum știți, provin dintr-o familie bogată, soțul Meu și el. Soțul Meu are o poziție înaltă, avem o viață foarte confortabilă, și totuși pot trăi în stradă, pot dormi pe stradă, pentru că sunt asemeni unei regine, nu am nevoie de nimic. Numai dacă ai nevoie de ceva eşti un cerșetor, altfel ești regină, nu-i așa? Așa simt. Deci asta este ignoranța. De îndată ce își dau seama că luptă cu propria ignoranță, vor renunța, fiind lipsit de sens. Este un nonsens și în niciun caz nu e dătător de bucurie. Virtuțile voastre vă dau foarte multă bucurie. Dacă vă cunoașteți castitatea, cinstea sau dacă vă cunoașteți franchețea, asta vă va da multă bucurie. Vă veți simți atât de încrezători, de fericiți, și nu veți încerca niciodată să răniți sau să fiți cinici cu nimeni. O asemenea persoană este absolut liberă, pentru că nu are niciun fel de sclavie. Toate acestea sunt sclavii care ne subjugă devenind astfel invidioși, lacomi, imorali. Toate astea sunt lucruri lipsite de sens. După ce deveniți conștienți de Spiritul vostru, lumina Lui vă arată că toate aceste lucruri sunt ca șerpii. Se târăsc pe noi iar noi ținem în mâini niște șerpi. Când oamenii mor, chiar și așa-zisele personalități, oamenii vorbesc despre ei, dar în istorie rămân ca niște oameni oribili. În istorie sunt descriși ca oameni ipocriți, cruzi, foarte încăpățânați aș spune, și tot așa. Orice este veritabil rămâne veritabil.
Reporter : Nu vă este niciodată frică?
Shri Mataji : Nu, nu-Mi este. Nu știu ce este aceea frică. Pentru ce să îți fie frică? Nu Mi-e frică niciodată, pentru că atunci când crezi și știi cu certitudine că pretutindeni există Dumnezeu, de ce ți-ar fi frică? El are grijă de tine în fiecare moment, în fiecare minut, oriunde ai fi, are grijă de tine. Toți cei de aici au avut atât de multe experiențe. O fată - Sahaja Yoghină - conducea undeva în Germania, pe autostradă. Traficul era aglomerat, și deodată i s-a stricat frâna. Mașina a început să derapeze, iar ea nu știa ce să facă. A spus: „Ce mă fac?” Mai era cineva cu ea. Amândouă au spus: „Hai să închidem ochii și să ne gândim la Mama”. Au început să se gândească la Mine și au spus: „Nu ne va fi frică, ne vom gândi doar la Ea.” Și deodată au constatat că mașina ajunsese pe o margine a drumului, foarte frumos și fără nicio zgârietură. Deci, vedeți, doar frica ne face furioși și proști. Nu are de ce să ne fie frică. Trebuie să vedem cum ne ajută Dumnezeu. Dar oamenii nu doresc ajutorul Lui. Atunci Dumnezeu spune: „În regulă, fă cum vrei și sparge-ţi capul. Ce să fac?”
Reporter : Uneori te ajută alți oameni.
Shri Mataji : Da, atunci trebuie să știi cum să procedezi cu ei. De exemplu ieri a venit acel domn. Ajunsese ca un câine bătut. L-aţi văzut venind și spunându-Mi lucruri nemaiauzite. Dar ei aparțin unui cult, un fel de cult, și întotdeauna au fost împotriva noastră. Sunt un fel de creștini. Și când am fost în Geneva, o doamnă, îmbrăcată complet după ultima modă, a venit la Mine cu o Biblie în mână, să Mă lovească. Toți s-au speriat gândind că Mă va bate. Această femeie a venit pe niște tocuri înalte la Mine iar ei au crezut că-Mi va face ceva. Imediat ce am văzut-o cu Biblia, am început să râd. Nu M-am putut abține. M-am gândit: „Așa de caraghioasă, să vină să Mă lovească cu Biblia. Cum să facă așa ceva?” Iar ea s-a speriat pentru că râdeam atât de tare. Totul e înregistrat. Iar acești băieți erau foarte speriați. Eu nu eram deloc... Am spus: „Este în regulă”, și ea a fugit pentru că M-a văzut râzând. Nu M-am putut abține să nu râd de cât de caraghioasă era, să vină să Mă lovească cu Biblia. Imaginați-vă! Deci asta este. Dacă îți este frică atunci vor sta pe capul tău. Nu ar trebui să vă fie frică. Există o poveste chinezească care spune că un rege a luat doi cocoși de luptă și i-a dus la un mare suflet realizat, un guru, spunându-i să-i antreneze. Acesta a fost de acord și i-a antrenat o lună, iar apoi au fost duși să lupte. Mulți cocoși au fost aduși să lupte cu ei dar aceștia doi stăteau acolo, nu atacau pe nimeni, stăteau doar. Toți atacau, ei doar stăteau nemișcați. Toți s-au speriat, toți cocoșii s-au speriat și au fugit, în timp ce aceștia doi stăteau încă acolo, frumos. Nu ar trebui să atacați pe nimeni și nimeni n-ar trebui să vă atace. „Da, ei sunt acolo, nu e o problemă, dar nu mi-e frică de ei.” Până acum nimeni nu a reușit să-Mi facă nimic.
Sahaja Yoghin : Am să o rog pe Mataji, dacă ne poate explica cum se ridică Kundalini, asta i-ar putea ajuta și pe invitați.
Shri Mataji : Să explic cum se ridică Kundalini?
Sahaja Yoghin : Da.
Shri Mataji : El vrea să știe cum se ridică Kundalini. Așa cum s-a explicat ieri în limba germană, la baza coloanei noastre vertebrale, există o putere, care este reflectarea Duhului Sfânt în noi. Iar Spiritul rezidă în inimă. El este reflectarea lui Dumnezeu Atotputernic. Deci puterea lui Dumnezeu este Duhul Sfânt, este o putere feminină. Pentru că Dumnezeu este de natură masculină, și are un Fiu, deci trebuie să existe și o Mamă pentru Fiu. Dar nu s-a dorit să fie menționat aspectul feminin, închipuiți-vă. Femeile nu pot fi... ele nu pot fi hirotonisite. Este o nedreptate. În India nu este așa, nu veți găsi astfel de idei lipsite de sens acolo, dar aici femeile le-au acceptat, deși sunteți atât de avansați. Este atât de stupid ca femeile să nu poată deveni preoți. Dacă bărbații pot, ele de ce n-ar putea? Deci pentru a exclude femeile din serviciile religioase au numit această energie Duhul Sfânt, fără a spune că este de natură feminină, și că această putere feminină este Shakti, care rezidă în osul triunghiular. Ei bine, când o persoană care este autorizată, adică o persoană care este un suflet realizat, este în prezența altei persoane, Kundalini se va ridica spontan. Exact ca atunci când pui o sămânță în pântecul Mamei Pământ, aceasta încolțește spontan deoarece este un proces viu. Și trece prin șase chakre. A șaptea este cea mai de jos chakră, care ajută plexul pelvic, deci nu are un rol activ, adică sexul nu are niciun rol în acest proces. Devii ca un copil. Deci Kundalini trece prin șase centri. Ultimul, al șaselea, este aici, numit Sahasrara, adică lotusul cu o mie de petale. De fapt este zona limbică și în vârful zonei limbice, aici, în zona fontanelei, Kundalini îl străpunge și începeți să simțiți briza răcoroasă ieșind din capul vostru. Practic, începeți să simțiți asta. Deci, încolțește prin ea însăși, are loc în mod spontan. Ați înțeles? Sunteți din țara lui Krishna, ar trebui să știți multe lucruri. După ce ați venit aici, ați uitat de Dumnezeu. Este adevărat sau nu?